Două scrisori memorabile ale Mareșalului Ion ANTONESCU

1.SCRISOAREA  MAREŞALULUI  ION  ANTONESCU  CĂTRE  WILHELM  FILDERMAN,
PREŞEDINTELE  FEDERAŢIEI  COMUNITĂŢILOR  EVREIEŞTI  DIN  ROMÂNIA

19.10.1941

DOMNULE FILDERMAN,

În două petiţii succesive îmi scrieţi „de tragedia
zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de
„conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sînteţi „dator“ să
apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care
sînt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.Pentru a amesteca
tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este
moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decît aceea de a
fi evrei“.

Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca
mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea Dvs.,
dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi, la timp, pe
a mea , care era aceea a unui neam întreg.

Vă gîndiţi, v-aţi gîndit ce  s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea

Basarabiei  şi ce se petrece astăzi, cînd zi de zi şi ceas de ceas plătim cu
mărinimie şi în sînge, cu foarte mult sînge, ura cu care
coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din
Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la
Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov?

Dar, potrivit  unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în
acuzatori, făcîndu-vă că uitaţi pricinile care au determinat
situaţiile pe care le plîngeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin
Dvs. să întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atît
mai frenetic cu cît suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai
mari.

Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut cînd aţi auzit cum s-au purtat
evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au
smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi cînd au putut au omorît
mişeleşte soldaţii cu bîte. Avem dovezi.

Aceiaşi ticăloşi au  întîmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit-o cu
exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

În timpul ocupaţiei  bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii
români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în
multe familii româneşti. Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic,
oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel
răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mînă prietenească acestor
fiare ingrate. Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur
şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt.

V-aţi întrebat Dvs. de ce  şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi
explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani,
cu buzunarele pline de grenade? V-aţi întrebat cîţi din ai noştri au
căzut omorîţi mişeleşte de coreligionarii Dvs., cîţi din ei au fost
îngropaţi înainte de a fi morţi?

Voiţi şi în această privinţă dovezi,  le veţi avea.Sînt acte de ură, împinsă pînă la nebunie,

pe care evreii  Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier,
dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui. Drept răspuns la
mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi,
evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în
regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de
prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă
pierderi.

În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgîndu-se
temporar şi-au lăsat cîţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Cînd au
reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.Oamenii
care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri
groaznice.Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi
urechile.

Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?Te îngrozeşti?
Te înduioşezi? Te întrebi, de ce atîta ură, din partea unor evrei ruşi
cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit.Dar ura lor este a
tuturor, este ura Dvs.

Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat
suflete, de ceea ce nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce
merită.Plîngeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri
copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă face şi Dvs. atîta
rău.

MAREŞAL ANTONESCU19.X.1941

P.S. Un soldat rănit din P. Neamţ a
fost îngropat de viu din ordinul şi sub ochii comisarilor sovietici
jidani, deşi nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătîndu-le că are
4 copii.

(din volumul Ion Coja, PROTOCOALELE KOGAIONULUI, editura Țara
Noastră, 2004)

2. Ultima  scrisoare a Mareșalului, către soția sa.

__________
Scumpa mea Rica,

Am stat cu capul sus şi fără teamă în faţa judecăţii, după cum stau
şi-n faţa Justiţiei Supreme. Aşa să stai şi tu! Nimeni în această ţară
nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune, dezinteres, cum
am servit eu. I-am dat totul, de la muncă până la banul nostru, de la
suflet la viaţa noastră, făra a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi.
Judecata lui pătimaşă, de azi, nu ne înjoseşte şi nu ne atinge.
Judecata lui de mâine va fi dreaptă şi ne va înălţa.

Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum şi
viaţa mea, toata viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a
fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost înălţătoare. Împrejurările
şi oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit
cu atâta pasiune să-l facem ţării noastre. Suprema voinţă a decis
altfel. «Am fost un învins», au fost şi alţii…, mulţi alţii. După
dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune şi pe noi.
Popoarele în toate timpurile şi peste tot au fost ingrate. Nu regret
nimic şi nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu
mângâiere, la nedreptate cu iertare.

Ultima mea dorinţă e să trăieşti. Retrage-te într-o mănăstire. Acolo
vei găsi liniştea necesară sufletului şi bucata de pâine care azi nu o
mai poţi plăti. Am să rog să fiu îngropat lângă ai mei, care mi-au
fost străbuni şi călăuzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi între cei cu
care am copilărit şi cu care am cunoscut şi durerile şi lipsurile.
Împrejurările ne-au îndepărtat viaţa de ei, dar sufletul meu nu-i va
uita niciodată. Poate vei gândi că tot acolo lângă mine trebuie să fie
şi ultimul tău locaş. Scoborând în mormânt, eu azi, tu mâine, ne vom
înălţa, sunt sigur, acolo unde va fi singura şi dreapta răsplată.

Te strâng în braţele mele cu căldură. Te îmbrăţisez cu dragoste.
Nici o lacrimă!

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

Mai multe DETALII găsiți aici: SUSȚINEȚI PROIECTUL "NATIONALISTI.RO".

DONEAZĂ MAI JOS: