Disperat dupa capital politic, Victor Ponta declanseaza “Mineriada de catifea”

Politruc din vârfurile unghiilor până în măduva coloanei lui vertebrale, la fel de laxă și mobilă precum o păpușă gonflabilă, premierul Victor Ponta pune la cale un alt soi de „Mineriadă”, de pe urma căreia speră să agonisească un strop de popularitate, pe care să o transforme apoi în capital politic. Existent doar în limba română, cuvântul „Mineriadă” va rămâne legat, pentru totdeauna, de numele lui Ion Ilici Iliescu.

La începutul anilor ’90, abia cocoțat la putere peste cadavrele morților din ciudata și sângeroasa noastră Revoluție, bătrâna codoașă bolșevică a făcut exact ceea ce învățase el mai bine de la „tătucul Stalin”: a dezbinat societatea românească în două tabere distincte, pe care le-a asmuțit, apoi, una împotriva celeilalte. Iar atunci, alături de „proletarii” scoși pe străzi ca să urle bezmetic, „Moarte intelectualilor” și „Noi muncim nu gândim”, minerii au constituit cea mai dură forță de șoc pe care Ilici a aruncat-o în luptă ori de câte ori s-a simțit încolțit de opozanții politici. Astfel că, venite parcă pe bană rulantă, „Mineriadele” din anul 1990 l-au scăpat de concurența debilelor partide istorice. Iar cea din toamna anului 1991, l-a scos din scenă pe Petre Roman, cel pe care tot „Cucuveaua de la Cotroceni” îl pusese în fruntea Guvernului României.

Spre deosebire de acele cumplite convulsii sociale care au marcat societatea românească în cel mai dramatic mod cu putință, ceea ce pune acum la cale „Cârlanul” Victor Ponta este o „Mineriadă de catifea”. Un alt fel de „Mineriadă” care, strâns legată de mineritul din Roșia Montană, are șanse mari să producă niște efecte secundare la fel de perverse, pe care el nici măcar nu le bănuiește.

Gică contra

Deosebit de complexă, problema Roșia Montană este o afacere încâlcită și lăbărțată care durează de aproape două decenii. Două decenii în care toți politrucii care au trecut pe la putere au acționat după cum i-a dus mintea lor șubredă și șpăgile care li s-au revărsat, generos, în buzunare. După cum ne amintim, anul trecut, Roșia Montană și gazele de șist au fost două dintre cele mai eficiente „buzdugane” electorale pe care USL, inclusiv Victor Ponta, în calitatea lui de căpetenie a PSD, le-au aruncat în capul guvernării PDL-iste, acuzată că vinde pe nimic bogățiile țărișoarei. Ipocrizia de atunci a început deja să iasă la iveală exact acum, când mai marii PSD și-au dat seama că, în adâncul sufletului lor, sunt totuși de acord cu exploatarea aurului de la Roșia Montană. Dar, în același timp, i-a oferit lui „dottore copy/paste” ocazia de a face o declarație de-a dreptul aiuritoare: Eu am fost împotriva proiectului, înainte să cunosc aproape nimic despre proiect, pentru că era susţinut de Băsescu, şi am spus că dacă îl susţine Băsescu e ceva de rău.” Iar ceva mai târziu, tot Premierul ne-a explicat cum de s-a dumirit în privința proiectului Roșia Montană și a spus că s-a decis să voteze împotriva acestuia după ce s-a consultat cu mai mulți europarlamentari, cum ar fi Daciana Sârbu sau Renate Weber. Aha, adică Guvernul României este condus de un prim-ministru care ia decizii importante pentru țară după cum îi „cântă” propria nevastă. Așa că nici nu mai trebuie să ne mirăm prea mult de dedublarea schizoidă a unui personaj care ne-a anunțat că, în calitatea sa de Premier va vota în favoarea unui proiect pe care-l va respinge în calitatea lui de parlamentar. Situația a luat-o complet razna după ce Antonescu a anunțat că se plasează în tabăra „anti”, decizie care a dus USL foarte aproape de pragul scindării. Motiv pentru care, într-un stil perfect bărbătesc, Crin „Căcărău” și-a scos „chiloțeii” la bătaie.

Dans în oglindă

Ulterior, toată povestea a luat turnura unui „tangou” dansat în oglindă: în Capitală și în alte mari orașe câteva mii, uneori chiar zeci de mii de protestatari au declanșat o serie de mitinguri „anti-Roșia Montană”. Cam tot în același timp, câteva sute de mineri de la Roșia Montană au au declanșat mitinguri „pro” care au inclus și blocarea unora dintre ei în subteran. Și ar fi rămas acolo mult și bine dacă, Traian Băsescu nu ar fi spus, duminică după amiază: „Cred că ar trebui să merg la Roșia Montană”. Atâta i-a trebuit Premierului Ponta: disperat că președintele ar putea da o „lovitură” de imagine, în urma căreia să apară în postura de salvator al „ortacilor”, a făcut pe dracu în patru și, rapid, a ajuns el acolo. Mai mult decât atât, i-a și convins pe protestatarii auto-sechestrați în galeriile de mină, să iasă afară. Bineînțeles că, atunci când au ieșit cu toții la lumina zilei, toți cei de față au început să scandeze numele Premierului. Și, probabil că nu a lipsit mult să auzim și o parafrazare a unui celebru „omagiu” dedicat cândva lui Ion Iliescu: „Victor Ponta te iubim/ că ca tine nu găsim”. Manifestanții „anti” care se aduna, zilnic, în Centrul Capitalei, seamănă într-o oarecare măsură cu foștii „Golani” din Piața Universității. Ajunși în pragul disperării, localnicii din Roșia Montană sunt și ei niște urmași ai „ortacilor” din primăvara anului 1990. Sunt cu mult mai puțini decât cei pe care ordinele lui Iliescu i-au scos acum două decenii din măruntaiele Pământului și i-au revărsat asupra Capitalei. Dar, chiar și așa sunt numai buni pentru ca premierul Ponta să-i implice într-o „Mineriadă de catifea”, mai blândă decât cele „păstorite” de Iliescu. Dar la fel de eficientă în lupta pe care se pregătește să o ducă cu toată lumea, inclusiv cu actualii aliați din cadrul USL. De Vasile Surcel – Curentul

Loading...

Related posts

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.