Cum au ajuns românii cei mai rasişti din Europa

Am aflat dintr-un studiu al oamenilor de ştiinţă suedezi că poporul român ar fi printre cele mai rasiste din Europa. Ce concluzie uimitoare, numai bună pentru a intra în galeria marilor mituri negative despre România, aşa cum sunt ele perpetuate la nivel european, uneori din interes, alteori din inerţie, de cele mai multe ori din lipsă de inteligenţă şi informare.

Dacă la polul opus nu ar fi fost o ţară precum Marea Britanie, prezentată ca fiind printre cele mai tolerante, o ţară care la nivelul opiniei publice îi „vânează” efectiv pe străini, derulând campanii publice extinse şi intensive de acuzare a imigranţilor pentru tot ce nu merge bine în ţară, poate aş mai fi stat pe gânduri şi aş fi luat studiul mai în serios. De altfel, în multe ţări din Europa, dintre cele „civilizate” şi „tolerante”, culpabilizarea imigranţilor, a celor de alt neam sau rasă, a devenit sport naţional şi temă majoră în campaniile electorale. Şi atunci cum de a ajuns păcatul rasismului să apese tocmai asupra României, cea care este victima predilectă a acestui flagel?

O primă observaţie: subiectul rasismului este tratat cu prea multă superficialitate, încurajându-se astfel împărţirea vinii conform cu ceea ce unii s-au obişnuit să creadă. E mai simplu şi mai eficient pentru populiştii care vor să câştige voturi găsind ţapi ispăşitori în românii care îşi caută de lucru în Europa. Deocamdată, scriptic, România are una din cele mai permisive legislaţii europene în ceea ce priveşte minorităţile. Iar ca să vorbim de atitudini, românii convieţuiesc în modul cel mai tolerant cu putinţă cu minorităţi foarte agresive în ceea ce priveşte solicitarea drepturilor colective – precum cea maghiară – sau cu minorităţi împotriva cărora alte state europene duc politici făţişe de excludere – precum romii. Şi atunci cine este rasist?

Am tolerat prea mult stereotipurile despre România şi despre români, iată, aşadar, un nou semn al lipsei noastre de toleranţă… Dar poate tocmai pentru că nu reacţionăm şi îi lăsăm pe alţii să spună ce le trece prin cap despre noi am ajuns să fim oaia neagră a Europei, o ţară numai bună de pus în topul clasamentelor negative şi în coada celor pozitive doar pentru că cineva trebuie să ocupe şi ultimele locuri. E foarte convenabil pentru media europeană şi pentru emiţătorii de opinii, atunci când vor să găsească un subiect negativ, să arate spre România, că doar aşa se obişnuieşte. Se mai oboseşte cineva să judece, să verifice, înainte să arunce anatema? Mă îndoiesc. Şi uite aşa am ajuns ca un regizor de talie mondială precum Cristian Mungiu să fie făcut cerşetor la o televiziune franceză, sau ca românii să fie arătaţi cu degetul de rasişti ce sunt. Mai degrabă mi se pare o formă de rasism această vehiculare nediscriminatorie a tuturor acuzelor la adresa românilor.

Dacă tot sunt ( n.r- românii) victimele rasismului pe întregul continent, de ce să nu fie şi autorii?
Cireaşa de pe tort, însă, după ce românii suferă de atacurile rasiste ale foarte multor europeni, este să fim acuzaţi noi înşine de rasism. Pentru ca aberaţia logică să fie completă. Concluzia? Românii să fie daţi afară de peste tot, să fie jigniţi, discreditaţi, discriminaţi, înjosiţi, adică să fie victimele unui comportament tribal, iraţional, primitiv, dar, pe deasupra, pentru că tot trebuie să căutăm şi nişte vinovaţi ai rasismului crescând din Europa, hai să dăm vina tot pe români şi pentru această devianţă. Dacă tot sunt victimele rasismului pe întregul continent, de ce să nu fie şi autorii? E mai simplu pentru tabloidele europene (britanice, în special), pentru emisiunile umoristice franceze sau pentru campaniile electorale din toată Europa să îi punem pe români şi în fruntea bucatelor rasiste. În felul acesta, descripţia exterminatoare moral şi imagistic a poporului roman va fi completă, iar stereotipurile îşi vor fi găsit împlinirea acuzând victima exact de crima perpetuată împotriva ei.

Şi uite aşa, poporul roman a ajuns ca un înjunghiat care, având cuţitul rasismului în el şi sângerând de loviturile repetate, este arătat cu degetul ca fiind criminalul care poartă, evident, un cuţit. Doar că îl poartă înfipt în spate de mâna toleranţilor europeni de bine.
Sursa: Adevarul
Loading...

1 Comment

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.