A MURIT REGELE MIHAI

A MURIT REGELE MIHAI!

Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole.” (C. W. Forester)

23 AUGUST 1944 a insemnat pentru Romaniao mare nenorocire : intrarea tarii in sfera de influenta a URSS, cu urmarile stiute. Nelecuiti de comunism (doar sunt aceiasi) astazi guvernantii romani serbeaza, ca inainte de 1989, acest eveniment nefericit din istoria tarii.

Ceea ce putina lume stie, este ca la 23 august 1944 regele Mihai a mintit nerusinat intreaga tara. In „Proclamatia catre tara” difuzata in seara acelei zile – si redactata se pare de Lucretiu Patrascanu – suveranul a pretins ca intoarcerea armelor a fost rezultatul unor negocieri si ca Romania a beneficiat de conditii acceptabile. Acest lucru nu este adevarat. Dimpotriva, de la inceputul anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul unu, URSS. Mihai

Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. Trimisul lui Ion Antonescu, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, purtase discutii directe cu sovieticii la Stockholm. Alti doi diplomati, printul Barbu Stirbei si Constantin Visoianu negociasera la Cairo cu aliatii vestici, trimisi de Iuliu Maniu cu stirea si acordul sefului statului. Regele Mihai insa, desi stia toate acestea, a preferat sa angajeze unilateral Romania intr-un armistitiu – care insemna de fapt o capitulare. El nu a tratat nimic. Mai mult, armistitiul s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, iar regele a refuzat sa puna in garda armata romana aflata in calea bolsevicilor asupra prevederilor reale ale acestuia, gest ce a dus la caderea in prizonieratul sovietic a circa 130.000 de soldati romani, ulterior deportati in Siberia. Dupa incheierea razboiului, Stalin i-a acordat regelui cea mai inalta deocratie sovietica, „Ordinul Pobeda”; insa nu in semn de recunostinta, ci ironic, in bataie de joc. „Tatucul popoarelor”, cat era de criminal, ii detesta pe tradatori. Tot drept „rasplata” l-a lasat pe tron pana in ultima clipa inainte de a-l expulza, ca sa admire in voie nenorocirea in care angajase tara. Se spune ca la discutiile privind „armistitiul”, intre delegatia romana, condusa de Lucretiu Patrascanu, si cea sovietica, avand in frunte pe odiosul Comisar al Poporului V. Molotov, Patrascanu ar fi intrebat pe oficialul sovietic care este motivul pentru care conditiile impuse sunt atat de dure, „cand Antonescu avea conditii mai bune” (cu referire la tatonarile diplomatice mentionate anterior). Raspunsul nu mai lasa loc de nici un comentariu: „Antonescu reprezenta poporul; voi nu reprezentati pe nimeni”. Regele Mihai poate purta in fata istoriei un singur nume: ACELA DE TRADATOR DE TARA. Posteritatea il va judeca pentru raul pe care l-a facut.

VEZI SI: BREAKING NEWS! A MURIT REGELE MIHAI!
Enigma 23 august 1944 – Versiunea Maresalului

Adevarul despre momentul 23 august 1944 s-a spus, pana acum, in masura in care a putut fi decelat din putinele marturii despre faptul istoric consumat intre patru actori: Regele Mihai, Ion Antonescu (foto), Constantin Sanatescu si Mihai Antonescu.
Versiunea Regelui Mihai e cea mai cunoscuta. Si aceasta a capatat nuante (pe alocuri, sensibil diferite) o data cu scurgerea timpului. Versiunea lui Sanatescu si cea a fratelui Maresalului au iesit la lumina abia dupa ’89, cand s-au intredeschis Arhivele. Versiunea Maresalului este piesa principala, a carei lipsa o simtea oricine ar fi vrut sa afle despre lovitura de stat, ceea ce versiunile interesate si inevitabil partizane nu faceau cu putinta de stiut.

CITESTE SI:  Postul Radio Romania Cultural acuzat de negarea Holocaustului si ca a promovat imaginea maresalului Ion Antonescu

Acum, aceasta piesa a fost alaturata celorlalte si supusa unui studiu amplu de Ion Cristoiu, in ultimul numar al revistei Dosarele Historia, intitulat chiar „Varianta Maresalului Antonescu”. Nu numai pentru cititorul avizat e de interes eseul lui Cristoiu, caci lectura va dezvalui o palpitanta incoltire a adevarului ce da sa se ascunda in spatele declaratiilor interesate si omisiunilor voite ale actorilor actului de la 23 august. Vanatoarea de adevar la care se deda autorul, cu tenacitatea unui Sherlock Holmes al bibliotecii, se implineste cu un trofeu pretios: teza istorica a loialitatii Maresalului fata de nemti si a refuzului acestuia de a face Armistitiu cu Aliatii iese vizibil sifonata in urma studiului. Iar puciul pus la cale de Rege, Camarila si comunisti capata semnificatii pana acum doar banuite.

O adevarata bijuterie pentru istorici, textul scris de mana Maresalului in orele cand acesta s-a aflat inchis in seiful Palatului are o poveste palpitanta. Insemnarile, facute in graba pe o agenda ce apartinuse lui Carol al ll-lea, au fost salvate de comandantul subunitatii de Garda a Palatului, Gherghe Teodorescu. Acesta a tinut ascunsa pretioasa agenda pana in 1980, cand i-a oferit-o lui Nicolae Ceausescu. Gasite in greu accesibilele arhive militare, notitele lui Antonescu sunt publicate in „Dosarele Historia” si pun intr-o noua lumina actul de la 23 august. (Valentin Zaschievici)

VEZI SI: Inregistrarea ultimului dialog Regele MIHAI I – Maresalul ANTONESCU este autentica?
MARESALUL EROU si REGELE TRADATOR

Când generalul Ion Antonescu a dat ordinul “Români, treceţi Prutul!” s-a şi bucurat de cea mai mare popularitate la nivel naţional. Numai că… decizia strategică de a ataca URSS a aparţinut Berlinului.
Hitler doar l-a invitat pe Antonescu – în termeni lipsiţi de echivoc – să participe la ofensiva declanşată împotriva Armatei Roşii.
Pentru generalul Antonescu, trecerea Prutului era un act de onoare şi de primă confirmare a îndeplinirii unui obiectiv prioritar al mandatului pe care şi l-a asumat în fruntea statului român – reîntregirea teritoriului naţional.
Armata României, umilită în 1940, când i s-a impus retragerea, fără luptă, de pe pământ românesc, nu a făcut decât să treacă la eliberarea zonei răsăritene a ţării de trupele ocupantului sovietic.
Pentru opinia publică română, pentru Casa Regală şi liderii opoziţiei tacit tolerate, eliberarea teritoriului românesc, dintre Prut şi Nistru constituia o probă de demnitate naţională, la care visase şi Nicolae Iorga, când în Consiliul de Coroană, din 27 iunie 1940, afirma apoteotic:

CITESTE SI:  Romania pregatita sa primeasca mii de refugiati din Ucraina (FOTO+VIDEO)

“Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem!”

Conducătorii partidelor istorice din acel timp, Maniu şi MIhalache, care au spus un “DA!” ferm trecerii Prutului, au ţinut să notifice în scris, generalului Ion Antonescu, delimitarea lor, evident politică, printr-un “NU!” trecerii Nistrului. Din păcate şi în unele tomuri postdecembriste se reia acest tip de comentariu, mai degrabă emoţional, pur politic, şi mai puţin analitic, strict militar.

Remember!
Decizia strategică de a continua ofensiva în Est, dincolo de Nistru, s-a luat exclusiv la Berlin.

Conducătorul statului român a fost doar “rugat”, tot în termeni lipsiţi de echivoc,
să continue participarea trupelor române la ofensiva germană pe Frontul de Est.

Ce s-ar fi întâmplat în situaţia când generalul Ion Antonescu răspundea Fuhrer-ului cu un categoric “NU!”?

Prin prisma reacţiilor lui Adolf Hitler, în situaţii similare, putem estima că:

1. Ar fi fost impus la conducerea statului român, fără menajamente, un general filogerman;
2. Wehrmacht-ul ar fi ocupat imediat România;
3. Budapesta ar fi primit deplină satisfacţie în realizarea integrală a ţelurilor sale anexioniste în Transilvania.

Iată de ce, trecerea Nistrului era inevitabilă.

Cine,în ce condiţii şi cu ce consecinţe şi-ar fi asumat delimitarea practică, în teren, a trupelor române, de înaintarea celor germane?

Interesul naţional real era aneantizarea României
– prin ocuparea sa şi de jure, de către Wehrmacht şi
prin noi rapturi teritoriale voite de Budapesta,
sau păstrarea statului român în graniţele rămase după amputările teritoriale,
până la momentul favorabil reîntregirii dorite de întreaga naţiune?

România nu avea cum să se sustragă unui proces – ofensiva antisovietică – la care luase parte de la început.

Ironia istoriei face ca astăzi să fie voci care susţincă trupele sovietice au eliberat teritoriul lor naţional de forţele ocupanţilor germani şi ale aliaţilor acestora – toţi fiind numiţi fascişti, asta ca să nu fie dubii…
Ulterior, trupele URSS au ocupat de facto Estul Europei comunizând forţat statele “eliberate” de fascism.

Măcar acum, la 65 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial,
liderii de la Moscova au avut inteligenţa să mascheze Mausoleul lui Lenin cu steagul Rusiei – semn de delimitare simbolică de “ciuma roşie”. Maine, exregele Mihai I pariticipa la circul numit “parada din Piata Rosie “ in loc sa fie in fata Arcului de Triumf pentru a-si cere scuze memoriei Maresalului de Otel si celor circa 300 000 militari romani luati prizonieri de rusi dupa intoarcerea armelor impotriva Germaniei . Istoria e nedreapta –eroii abandonati in uitare ,tradatorii tinuti la cinste mare.

VEZI SI: Unde erați, rege Mihai, când rușii bolșevici instaurau dictatura comunistă în România?
loading...

Acest articol a fost citit de:110208 ori

Comentarii

comentarii

8 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *