În loc de Pinacotecă, vom avea Muzeul Holocaustului

jews

Primarul Capitalei nu ratează niciun moment să-şi declare susţinerea faţă de “cultură”. Mai exact, faţă de actori. Însă, pentru ea, Pinacoteca Municipiului Bucureşti este doar o colecţie cu poze. Deşi există o hotărâre a Consiliului General, dată cu trei ani în urmă, pentru funcţionarea Pinacotecii în imobilul din strada Lipscani nr. 18-22, clădirea a fost atribuită luna trecută Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”. Indiferenţa faţă de comorile Capitalei o lasă rece pe primăriţă, din moment ce nu a catadicsit să atribuie alt spaţiu pentru funcţionarea Pinacotecii. Sau, varianta ideală, precizată în H.G.625/31.08.2016, referitor la Muzeul Holocaustului: “identificarea unui teren în București pentru amplasarea viitoarei construcții”.

Grabă mare pentru Gabriela Firea să dea curs H.G.625/31.08.2016, prin care se se va înfiinţa un Muzeu al Holocaustului. Fără să afişeze sau să distribuie hotărârea iniţiată de ea, primăriţa a iniţiat un proiect prin care cerea votul consilierilor generali pentru atribuirea imobilului din Lipscani 18-22 Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”. În zadar consilierii USB au cerut un răgaz de 5-10 minute să studieze proiectul, căci preşedintele PSD a refuzat. Ciudat este că doar consilierii social-democraţi îl aveau. Nici presa nu a avut mai mult succes. Nici după o solicitare oficială la Primăria Capitalei, proiectul nu a fost transmis, nici pe site nu a fost afişat, deşi a fost votat. Singurul argument pentru votarea proiectului a fost cel oferit de Gabriela Firea, care este sigură că PSD va câştiga alegerile. “Preluarea de către România a președinției Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului – IHRA în perioada 2016-2017, reprezintă un bun prilej pentru a transmite un mesaj internațional puternic cu privire la politica memoriei a României, respectiv organizarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor din România”, a spus Girea citând paragraful din documentul emis de Guvern.

Ce a fost şi ce a ieşit

În expunerea de motive a HG se spune că se va “identificarea un teren în București pentru amplasarea viitoarei construcții, se va pregăti documentația necesară în vederea organizării concursului internațional proiectul arhitectural al Muzeului Național de Istorie a Evreilor din România, se va organiza o competiție internațională în vederea selecționării proiectului curatorial privind organizarea muzeului, se vor identifica parteneri interni și internaționali în vederea realizării proiectului muzeal”. În plus, institutul va fi condus de un director general, funcție asimilata cu funcția de secretar de stat, numit și eliberat din funcție prin decizie a primului-ministru. Alegerea imobilului din strada Lipscani 18-225 nu este întâmplătoare. Deşi Primăria trebuia să pună la dispozişie doar un teren pentru construcţia muzeului, Firea a preferat să facă exces de zel şi să atribuie o clădire în centrul vechi al oraşului. La solicitarea PUTEREA Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România recunoaşte:

“Institutul «Elie Wiesel» a identificat şi a considerat ca îndeplinind cerinţele necesare pentru o astfel de entitate muzeală, clădirea situată la adresa Lipscani, nr 18-22, sector 3, aflată în proprietatea Primăriei Municipiului Bucureşti. Întrucât proiectul muzeal are la bază, parteneriatul dintre Administraţia locală, Institutul «Elie Wiesel» şi fonduri private, am emis o solicitare către Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin primarul general, doamna Gabriela Firea”, se arată în răspunsul oficial primit de la instituţie.

Situaţia actuală

Din punct de vedere juridic, în prezent, imobilul este atribuit atât Pinacotecii Municipiului Bucureşti, cât şi Institutului “Elie Wiesel”, deoarece hotărârea din 2013 nu a fost abrogată. De fapt, consilierii generali nici nu ştiu ce au votat şi au crezut-o pe cuvânt pe primăriţă care nici măcar nu a citit hotărârea de guvern. Clădirea din Lipscani 18-22 este în acest moment dezafectată şi aşteaptă de câţiva ani să fie reabilitată, consolidată şi adaptată necesităţilor specifice conservării operelor de artă. “Clădirea este dezafectată, nu are apă, curent electric sau căldură. Ea a fost achiziţionată de Municipalitate prin 2012, ca sediu al Pinacotecii, şi trebuie recompartimentată”, a declarat pentru PUTEREA directorul Muzeului Municipiului Bucureşti, Adrian Majuru. El spune că nu a fost înştiinţat de primărie cu privire la acest aspect, doar un consilier USB l-a informat că nu mai deţine acest imobil. În istoricul imobil trebuia să fie expuse peste 5.000 de tablori, statuete şi gravuri. Invetarul şi fotografierea exponatelor au fost deja realizate, urmează acum clasarea şi evaluarea operelor de artă, estimate la milioane de euro. “deocamdată, mi-am propus să mut birourile TESA la parterul Casei Cesianu corpul B, iar în birourile de la Palatul Şuţu să fac un depozit digital, unde bucureştenii interesaţi să poate vedea exponatele. În cel mult 10 ani, vom avea nevoie de un sediu adecvat pentru operele de artă”, ne-a declarat Adrian Majuru.

Pinacoteca Bucureştiului, un proiect interbelic

După 26 de ani, Pinacoteca Municipiului București și-a redeschis colecțiile pe 29 iulie 2016, prin expunerea principalelor donații, Ioan Movilă şi Filip Marin, precum și a celor mai reprezentative lucrări achiziționate în perioada interbelică. Redăm în continuare înformaţiile de pe site-ul intituţiei. “Muzeului Municipiului Bucureşti, deținătorul patrimoniului, a reînființat prin noul său ROF(2015), în cadrul Secției de Artă, Pinacoteca Municipiului București. Din anul 1994 au fost susținute activități de restaurare, iar din anul 2006 s-a inițiat activitatea de clasare a operelor de artă. Pinacoteca Municipiului București este un proiect care a luat naștere printr-un lanț succesiv de donații susținute de un spirit cald de mecenat și bunăvoință. Actul de naștere este datat 19 iulie 1933 și are semnătura primarului din aceea perioadă Dem I. Dobrescu alături de cele ale membrilor Consiliului Comunal. Pinacoteca funcționa prin afiliere, alături de Muzeului Municipal, sub tutela insituțională a Primăriei Capitalei. Patrimoniul Pinacotecii a fost alcătuit printr-o serie întreagă de donații de colecții de artă sau bunuri mobile provenite de la familiile din elita societății de la acel moment sau de la alte instituții care susțineau cultura. Astfel, unul dintre donatorii importanți este doamna Elena Movilă care susține demersul Primăriei bucureștene prin donarea colecției de artă pe care ea împreună cu soțul ei, Ioan Movilă, au alcătuit-o pe parcursul vieții. Un alt donator important în epocă, mai puțin cunoscut astăzi, este sculptorul Filip Marin (Marinescu). Dintre celelalte organisme ale epocii care donează opere pentru susținerea Pinacotecii mai amintim și Societatea Tinerimea Artistică, Automobil Club, dar și achizițiile facute de Direcția culturală a Primăriei. (…) Oficial, Pinacoteca s-a deschis pentru public la data de 29 noiembrie 1933. În mod evident, evenimentul de deschidere a fost unul cu ecouri însemnate, mai ales în presă. La el au fost prezenți, din partea insituției tutelare: primarul Dem I. Dobrescu, custodele Pinacotecii, pictorul Petre Iorgulescu-Yor, din partea ministerului, D. Bucuța, profesorul Gusti, din partea altor muzee Alexandru Tzigara-Samuraș, urmați fiind de toată protipendada artistică și culturală a epocii. Cu ocazia deschiderii, atât Primăria, cât și Ministerul, alocă fonduri speciale pentru noi achiziții”. (Articol de Gabriela Dinescu / Sursa: puterea.ro)

Loading...

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Da-ne un Like!