NOVEMBER PAIN

Jumătate din Timişoara aparţine fraţilor Cristescu, jumătate clanurilor ţigăneşti. Am depus candidatura să devenim capitală culturală europeană în 2020, dar între timp în 2013 ţiganii evacuează un spital pentru a-şi face încă un palat. Nimeni nu-i întreabă de sănătate, nici pe ei, nici pe pacienţi. 

Clădirile istorice ne pică în cap, dar ornăm tot centrul cu briz-brizuri kitchoase. În locul vechilor arbori defrişaţi sunt plantaţi palmieri mai “europeni”. Nu mai avem nici un anticariat, iar librăriile sunt mai mici decât langoşeriile.

În schimb avem o sumedenie de casinouri, farmacii şi bănci. În prima ligă de fotbal suntem reprezentaţi de o echipă părăsită de întreaga galerie. Ne străduim să ne subordănăm cât mai umili cleptocraţilor de la Bucureşti. Avem o campioană la rugby, dar o lăsăm să joace pe coclauri. Treptele însângerate ale catedralei au fost înlocuite cu altele noi, mai curate. Un fleac în valoare de 100.000 de euro.

De ruşine, plecăm capul când trecem pe lângă cimitirul Eroilor. Primarul ne spune că trebuie să fim optimişti. Din păcate, lumea lui nu e şi lumea celorlalţi. Timişoara, mi-e dor de tine. Unde naiba eşti?

De Goran Mrakic – FrontPress.ro

Loading...

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Da-ne un Like!